Îmi aduc aminte de prima fotografie. Mă aflam într-o baie îngusta, într-un bloc din Bucureşti unde stateam în chirie, într-un spaţiu în care cu greu încapea, pe lânga chiuvetă şi toaletă, un aparat de mărit (de tip geamantan, rusesc) şi 3 tăvi cu soluţii de developare. Era prima fotografie pe care o măream de pe un film alb-negru… Îmi aduc aminte foarte bine de acea imagine: un poliţist îi controla permisul unui şofer nedumerit, iar în spatele lor în fundal, pe un banner, era scris: “He,he,he… Te arde, nu-i aşa?”

De ce fascinaţia pentru Polaroid? În primul rând, imaginea-instant care devine obiect. Apeşi pe declansator, aştepti câteva minute si ai în faţă o imagine-copie a realitatii, unică si irepetabilă… Digitalul oferă, într-un fel, ceva asemănător: există imprimante portabile pe care le poţi conecta direct la aparatul foto în timp real, procedeu care se apropie cât de cât de imaginea-instant de tip Polaroid. Doar că imaginea digitală poate fi reprodusă la nesfârşit, e stocată pe un card, faţă de imaginea-unicat, “nerepetitivă” care e imprimată direct pe hârtie si ramâne fixata acolo.
Imaginea digitală, cu toate calitatile intrinseci, e o imagine care nu există, e în eter, sub forma numerica, un şir de 0 si 1, o imagine nedevelopabilă, nesfârsit-reproductibilă (atât de bine pliata pe lumea actuala), apartinând tututor (copyrightul şi watermarkul şi formele de protecţie digitală nu sunt altceva decât încercari de unicizare a ne-unicatului).
Nu are importanţă care procedeu e mai bun dpdv tehnic. Atributele economice şi tehnice (calitatea imaginii) înclina balanţa spre digital. Polaroidul dispare pentru că nu mai e rentabil, la fel ca şi filmele foto. Doar că, odată cu pierderea imaginii-unicat, pierdem şi imaginea-obiect, acea bucată de hârtie care “se developeaza” sub ochii nostri, care capată viaţa şi contur în timp ce o mişcam prin aer ( Shake it like a Polaroid picture… ).
Moment, unicitate, apartenenţă, obiect; dincolo de Polaroid, film sau digital ramân câteva întrebări la care trebuie să căutăm răspunsuri: “Ce îmi propun să arăt, în ce fel, care e mesajul, unde şi cum mă poziţionez ca autor?”
Suportul urmează după aceea.
Lăsați un răspuns