Pentru câteva zile, în timpul sărbătorilor de Paște am vizitat satul Sfiștofca și comuna C.A. Rosetti din Delta Dunării.
Sfiștofca e un loc aproape pustiu, unde mai trăiesc în jur de 50 de oameni, majoritatea ruși-lipoveni. Satul nu are școală (din 2003, când mai erau 7 copii în sat, acum mai sunt 2), nu are magazin alimentar și nici transport în comun.
Din Sfiștofca am mers în C.A. Rosetti, comună de care aparțin satele învecinate (Letea, Periprava și Sfiștofca), aflată lângă pădurea Letea. Aici a avut loc serbarea anuală a comunei, care coincide cu Ziua Internațională a Muncii, iar în acest an, cu sărbătorile pascale. Printre fumul de mici și grătare, înconjurați de tractoare, căruțe și motociclete a început distracția și hora, pe ritmurile muzicii lăutărești care rupea difuzoarele amplasate în poiană. Cele mai bune momente le-am capturat, selectat și prezentat ici-șa:
Selecție repertoriu:
“Eu țin dragostea cu anul/ Și beau vinul cu borcanul/ Și rachiul beau cu sticla/ Nu-mi pare rău de nimica…
Hai nebuno, ce ți-aș face/ Știu că și ție îți place/ Ești versată, ești dotată/ Și eu vreau să-mi fii amantă/ Ești frumoasă, ești mortală/ Și îi bagi pe toți în boală…
Apa trece, lasă-n urmă/ Numai nisip și pietricele/ Despărțirea lasă-n urmă/ Numai lacrimi și durere.”
Lăsați un răspuns